În regiunile Scoției, Țării Galilor și nordului Angliei, există o tradiție veche legată de copacii care ar putea vindeca bolile. Se spune că, printr-un simplu gest simbolic, înfigerea unei monede în scoarța unui copac poate alunga boala. Această practică are rădăcini adânci în mitologia celtică, care considera copacii ca fiind locuințe ale spiritelor sau zeităților protectoare.
Gestul de a înfige monede în trunchiul unui copac a evoluat din tradițiile precreștine, unde ofrandele – inițial constând în panglici, alimente sau obiecte de cult – au fost înlocuite cu monede. În mitologia celtică, spiritele pădurii, precum „Green Man”, erau cinstite pentru a aduce protecție, fertilitate sau vindecare. Oferirea unei monede însemna o rugăciune sau un pact cu aceste spirite, având ca scop obținerea sănătății, prosperității și împlinirea dorințelor.
Legendele din regiuni ca Cumbria și Highland-ul scoțian asociază acești copaci cu locuri frecventate de spirite ale naturii, care erau considerate capricioase, dar binevoitoare, dacă erau cinstite corect. Conform tradiției, o persoană bolnavă putea introduce o monedă în trunchiul unui copac pentru a lăsa boala acolo. Practica era răspândită în secolele XVII-XVIII, în special în zonele rurale, unde accesul la medici era limitat.
Se credea că spiritele copacului absorb boala, eliberând persoana de suferință. Dar dacă altcineva scoate moneda, riscă să preia boala asupra sa. Acesta e motivul pentru care monedele sunt neatinse de secole întregi. Un exemplu celebru este copacul de la Isle Maree, un ostrov din Loch Maree, Scoția.
Însăși regina Victoria a consemnat în jurnalul său din 1877 că a văzut un copac plin de monede, înfipt de pelerinii care căutau vindecare. Copacul, o tisă sacră, era asociat cu Sfântul Maelrubha, un misionar creștin din secolul al VII-lea.
Pe de altă parte însă, descoperirea unei monede din secolul al XIV-lea, un penny de argint din timpul domniei lui Edward I, într-un copac din Peak District, Anglia, sugerează că practica ar putea fi mult mai veche. E posibil să dateze din Evul Mediu timpurian și să fie o evoluție a altor ritualuri de ofrande.
Există și cercetători care leagă această tradiție de originea decorării bradului de Crăciun. În regiunile celtice, coniferele erau considerate sacre datorită faptului că rămâneau verzi iarna, simbolizând viața eternă și împodobite cu panglici, fructe sau obiecte metalice.
