Căscatul, sau oscitația, este un reflex care implică deschiderea largă a gurii și inhalarea bruscă a unui volum mare de aer. Acest proces implică coordonarea mai multor mușchi din piept, gât și față. În timpul căscatului, inspirăm, ne întindem musculatura și expirăm puternic, de obicei în câteva secunde.
Căscatul este în mare parte involuntar, adică nu îl putem opri de obicei când începe. Cercetătorii consideră căscatul un reflex fiziologic.
Un căscat obișnuit durează în general între 4 și 7 secunde. Deși putem simula un căscat prin deschiderea voluntară a gurii și inhalarea aerului, în mod normal nu putem controla când apare, deoarece este declanșat automat de corp.
În trecut, se credea că scopul principal al căscatului era să oxigeneze creierul. Totuși, studiile moderne au demonstrat că acest lucru nu este adevărat. De exemplu, lipsa de oxigen nu duce la un număr mai mare de căscături,iar fătul cască în pântec, deși primește oxigen într-un mod diferit.
Oamenii de știință nu au reușit să determine cu exactitate motivul pentru care căscăm.
Căscatul poate apărea din diverse motive, printre care oboseala, somnul, plictiseala, stresul, foamea sau atunci când vedem pe altcineva căscând.
Căscatul nu apare doar în momentele de oboseală. Poate fi declanșat și de alte factori. Totuși, căscatul este considerat un reflex normal și nu indică mereu o stare de oboseală.
Corpul face adesea gesturi automate pentru a se „trezi”. O teorie spune că, atunci când căscăm, întindem plămânii și mușchii, iar circulația sângelui se îmbunătățește, ceea ce ajută la îmbunătățirea oxigenării creierului și ne face mai alerți.
Căscatul poate avea diverse roluri. Printre teorii se numără și „ipoteza trezirii”, care spune că căscatul ajută la trezire, crește bătăile inimii și tonusul mușchilor feței, mai ales atunci când ne simțim obosiți sau plictisiți.
O altă teorie, numită „ipoteza răcirii creierului”, susține că inspirăm adânc atunci când căscăm pentru a reduce temperatura creierului. Experimentele pe oameni și animale au arătat că căscatul apare în momentele în care corpul se supraîncălzește, ceea ce sugerează că are un rol în reglarea temperaturii.
Unii specialiști cred, de asemenea, că există un scop social în căscat: căscatul „din oglindă” (când căscăm după altcineva) ar putea ajuta membrii unui grup să se sincronizeze și să recunoască dacă cineva este obosit sau stresat.
Căscatul contagios este real și a fost studiat. Când vedem, auzim sau ne gândim la cineva care cască, mulți dintre noi vom căsca și noi la rândul nostru.
Acest reflex apare nu doar la oameni, ci și la animale, cum ar fi primatele sau câinii.
O explicație pentru căscatul contagios ar fi empatia: cei care au empatie mai mare sunt mai sensibili la acest tip de căscat.
Suntem mai ușor „molipsiți” atunci când căscă cineva apropiat, cum ar fi un prieten sau un membru al familiei.
Căscatul excesiv poate fi un semn de alarmă. Este normal să căscăm de câteva ori pe zi, dar devine o problemă atunci când căscatul apare foarte des, mai mult de trei ori în 15 minute.
Dacă căscatul ajunge să ne deranjeze activitățile zilnice, e posibil ca organismul nostru să ne transmită ceva legat de sănătate.
Căscatul prea frecvent, însoțit de simptome precum oboseală constantă, lipsă de concentrare, dureri în piept sau dificultăți de respirație, poate semnala probleme serioase, cum ar fi accident vascular cerebral, boli de inimă, tulburări de somn.
Uneori, căscatul poate apărea și în caz de tulburări psihice, precum anxietatea sau depresia.
Medicamentele pot fi, de asemenea, responsabile pentru acest simptom.
Bolile de inimă, afectarea sistemului nervos, tumorile cerebrale sau insuficiența hepatică pot duce la căscat intens, care poate apărea alături de alte simptome, cum ar fi dureri în piept, dificultăți de respirație sau oboseală constantă.
În concluzie, deși nu s-a stabilit exact motivul pentru care căscăm, căscatul este un reflex normal care poate apărea din diverse cauze. Căscatul excesiv, în special atunci când este însoțit de alte simptome, ar trebui să ne determine să consultăm un medic pentru a exclude eventualele probleme de sănătate.
