În fața unui conflict prelungit în Ucraina și a pierderilor grele suferite de ambele părți, întrebarea care domină cercurile strategice occidentale nu mai este dacă Rusia ar putea ataca un stat membru NATO, ci unde și când.
Potrivit unei analize publicate de Bloomberg și semnată de Mark Champion, comandamentele militare occidentale tratează acum scenariul unei confruntări directe cu Rusia nu ca pe o ipoteză îndepărtată, ci ca pe o eventualitate pentru care trebuie să fie pregătite — în regim de urgență.
După dezastrul operațional al armatei ruse în primele luni ale invaziei din 2022 — când tentativele de a cuceri Kievul s-au prăbușit în haos — multe capitale occidentale au căzut pradă unei false siguranțe. Dar această impresie s-a risipit rapid.
În prezent, evaluările privind capacitatea Rusiei de a lansa o nouă ofensivă împotriva NATO s-au rafinat: potrivit serviciilor daneze de informații, Moscova ar putea genera o provocare locală în termen de șase luni, un conflict regional în Baltica în doi ani și un război convențional extins în Europa în termen de cinci.
Forțele ruse dislocate în Ucraina sunt în prezent aproape duble față de momentul inițial al invaziei, iar Moscova continuă mobilizarea în ritm constant. Industria de apărare funcționează la turație maximă, iar Rusia pare să fi absorbit lecțiile oferite de confruntarea cu sistemele occidentale de armament — inclusiv HIMARS.
Mai mult, în domenii precum războiul electronic și utilizarea dronelor, Rusia a evoluat rapid, mizând pe volum, adaptabilitate și costuri reduse, în detrimentul sofisticării excesive. Acest model, departe de a fi elegant, s-a dovedit eficient pe frontul ucrainean.
Unul dintre cele mai îngrijorătoare aspecte pentru comandanții NATO este, însă, atitudinea Kremlinului față de pierderile umane. Indiferența conducerii ruse față de propriii soldați oferă o marjă de manevră strategică pe care democrațiile occidentale pur și simplu nu și-o pot permite. Acest dezechilibru moral devine un avantaj militar real.
Scopul final al lui Putin nu este neapărat o invazie frontală în Europa de Est, ci subminarea principiului fondator al NATO — solidaritatea colectivă. O provocare controlată, dar destabilizatoare, cum ar fi un atac asupra Estoniei, ar putea testa voința politică a Alianței de a răspunde unitar.
„Credibilitatea articolului 5 este esențială pentru securitatea statelor mici. Dar ea depinde de încrederea în reacția promptă a aliaților. Și tocmai această încredere poate fi erodată cu o singură mișcare calculată”, notează Champion.
În timp ce Ucraina se bucură de o linie logistică relativ sigură, sprijinită de state nebeligerante, NATO va fi nevoită să opereze sub foc direct încă din primele ore ale unui eventual conflict. Fiecare port, depozit, cale ferată sau intersec
