Romancierul și dramaturgul Virgil Tănase a murit, joi, la vârsta de 79 de ani. Acesta ar fi împlinit pe 16 iulie 80 de ani.
„Uniunea Scriitorilor din România anunță cu profundă tristețe încetarea din viață, la 26 iunie 2025, a scriitorului și regizorului Virgil Tănase. (…) Prin dispariția lui Virgil Tănase literatura română și arta teatrală suferă o ireparabilă pierdere”, transmite Uniunea Scriitorilor, într-o postare pe Facebook.
Și scriitorul și publicistul Eugen Tudoran deplânge „vestea cumplită” a morții lui Virgil Tănase: „O veste cumplită. În drum spre aeroport, aflu despre moartea lui Virgil Tănase. Deși știam că e bolnav de multă vreme, vestea mă pune la zid.
Îmi va lua ceva timp pentru a pune pe hârtie gândurile despre un excelent scriitor și om de teatru, despre răzvrătitul ‘Țonțu’, despre imensa generozitate a lui și a familiei sale față de mine și familia mea aflată la ananghie, despre un simț al prieteniei rar întâlnit, despre ce ne-a adus împreună și despre ce a făcut ca drumurile noastre să se despartă, chiar dacă pentru mine Virgil a rămas un om pe care l-am iubit dincolo de orice neînțelegere. În aceste clipe – Lumină lină, dragă Virgil și condoleanțe alor tăi!”, a scris Eugen Tudoran pe Facebook.
Fostul ministru de externe și antropologul Teodor Baconschi transmite: „Dumnezeu să-l odihnească pe scriitorul Virgil Tănase”.
Într-un exil literar parizian dominat de veleitari frustrați și coterii sterile, acest român bonom și cultivat a reușit să publice o seamă de cărți admirabile, la edituri majore, cu un succes de public meritat. Mi-au plăcut sincer minunatele biografii consacrate lui Cehov, Camus sau Dostoievski, pe care a avut gentilețea să mi le ofere, și regret că nu i-am descoperit până acum romanele, teatrul sau creațiile regizorale. Scria într-o franceză impecabilă (sindromul ‘Joseph Conrad’) și își susținuse doctoratul cu Roland Barthes, cândva bibliotecar al Institutului Francez din București. Văd că un istoric literar îl definește ca „om de stânga”. În convorbirile pe care le-am avut, la Paris, am descoperit pur și simplu un intelectual fertil interiorizat, care-și urmează discret vocația, dincolo de furia istoriei și de masochismul memoriei totalitare, a scris pe pagina sa de Facebook Teodor Baconschi.
Directorul general al Muzeului Național al Țăranului Român, Virgil Ștefan Nițulescu, deplânge pe omul afabil pe care l-a cunoscut la Paris, pe vremea când conducea Institutul Cultural Român: „Am avut senzația că stăteam față în față cu istoria. Era un om afabil, rafinat, cultivat. Serile în care am avut ocazia să vorbim mi-au rămas în memorie. Dumnezeu să îl odihnească!”, a transmis Nițulescu.
Virgil Tănase s-a născut la Galați la 16 iulie 1945. A studiat filologia la Universitatea din București (1963-1968) și regia de teatru la Institutul de Teatru „I.L. Caragiale” (1970-1974).
A făcut parte din mișcarea literară onirică, constituită în anul 1964, ulterior interzisă de autoritățile comuniste.
Virgil Tănase a publicat în Franța primul său roman, interzis în România, „Portrait d’homme a la faux dans un paysage marin”, Flammarion, 1976, apoi „Apocalypse d’un adolescent de bonne famille”, Flammarion, 1980; (tradus în română ca Apocalipsa unui adolescent de familie), București, 1992.
Potrivit Uniunii Scriitorilor, i s-a impus să plece cu familia sa în străinătate și, la începutul anului 1978, s-a stabilit în Franța, unde nu a cerut azil politic, rămânând cetățean român și după ce a obținut naționalitatea franceză.
La Paris, Virgil Tănase a obținut un doctorat în sociologia și semiologia artei (1979) sub conducerea lui Roland Barthes și a desfășurat o amplă activitate de scriitor, de jurnalist și de regizor de teatru. Din 1999 a predat Istoria civilizațiilor la Institutul Internațional de Imagine și Sunet de la Paris.
Între 1993-1997 și 2001-2005 a fost directorul Centrului Cultural Român de la Paris.
Virgil Tănase a publicat numeroase romane și piese de teatru, unele dintre acestea reprezentate pe scenă în Franța și România.
Romanele sale au apărut la edituri franceze de prestigiu ca Flammarion, Hachette, Non Lieu.
A pus în scenă spectacole de teatru în România și Franța.
Pentru activitatea sa literară, a primit Premiul de dramaturgie al Academiei Române (1997), Premiul de literatură al Uniunii Latine (2004), Premiul Șerban Cioculescu al Muzeului literaturii române pentru memorialistică (2012). A fost Doctor honoris causa al Universității Dunărea de Jos, Galați. Lui Virgil Tănase i-au fost conferite Ordinul Artelor și Literelor din Franța (1987) și Ordinul Național „Serviciu credincios” în grad de cavaler (2002).
