Peștii capturați pentru consum trec prin suferințe intense înainte de moarte, relevă un studiu recent publicat în revista Scientific Reports. Cercetătorii au investigat modul în care păstrăvul curcubeu răspunde la una dintre metodele de sacrificare cele mai utilizate, asfixierea în aer, și au descoperit că această procedură poate provoca o durere extremă timp de până la 22 de minute după scoaterea peștilor din apă.
Folosind modelul Welfare Footprint Framework (WFF), oamenii de știință au reușit să cuantifice suferința acestor animale, luând în calcul atât durata, cât și intensitatea durerii. Studiul atrage atenția asupra lipsei de reglementări clare privind bunăstarea peștilor în industria pescuitului și deschide calea pentru dezbateri etice legate de practicile actuale din domeniu.
Studiul arată că un păstrăv supus asfixiei în aer suferă, în medie, timp de 10 minute, durere intensă, echivalentul a 24 de minute de durere pentru fiecare kilogram de pește sacrificat. Amploarea acestei probleme devine evidentă în contextul statisticilor globale: anual, aproximativ 2,2 trilioane de pești sălbatici și 171 miliarde de pești de crescătorie sunt sacrificați pentru consum uman, ceea ce înseamnă că aproximativ 70.000 de pești sălbatici sunt omorâți în fiecare secundă.
În cercetare s-au evaluat și metode alternative de sacrificare. Șocul electric poate reduce semnificativ suferința, dar metoda loviturii percutante reprezintă o altă metodă eficientă, deși implementarea sa în condiții comerciale este dificilă.
Rezultatele studiului evidențiază faptul că procesele de transport și aglomerare anterioare sacrificării generează suferință cumulativă mai mare decât procesul de sacrificare în sine. Aceste descoperiri au implicații semnificative pentru reglementările internaționale privind sacrificarea peștilor, standardele de certificare în piscicultură și dezvoltarea tehnologiilor mai umane de procesare.
În concluzie, rezultatele cercetării oferă date concrete care pot fundamenta deciziile viitoare în domeniul pescuitului comercial și al acvaculturii, subliniind necesitatea unor practici mai etice în industria piscicolă.
