Se naște, din cenușa instituțiilor funcționale, un nou institut de formare, fără formă și fără fond, al cărui unic scop pare a fi acela de a oferi fotolii călduțe unor personaje agreate, sub pretextul unei reforme. În realitate, asistăm la o operațiune de cosmetizare a inutilității, în care se sacrifică structuri cu atribuții clare pentru a crea un mecanism gol, lipsit de finalitate, dar plin de funcții. Iar peste tot acest decor, soluția legislativă aleasă tronează ca o mostră de neconstituționalitate ambalată festiv, fără niciun efort de disimulare.
Așa se prezintă, în esență, inițiativa legislativă prin care un grup de parlamentari PSD, PNL și din Grupul Minorităților Naționale propune înființarea Institutului Național de Formare în Sectorul Public (INSP), o nouă entitate bugetofagă, creată prin comasarea și absorbția a patru instituții deja existente: Institutul Național de Administrație, Institutul Diplomatic Român, Institutul European din România și Centrul de Pregătire pentru Personalul din Industrie Bușteni. Proiectul prevede, de asemenea, preluarea unor atribuții de formare profesională de la alte entități, precum Școala de Finanțe Publice și Vamă (ANAF), Școala de Fiscalitate (Ministerul Finanțelor) și Institutul Național de Management al Serviciilor de Sănătate.
Inițiativa promite o reformă a formării profesionale în administrația publică, dar realitatea din expunerea de motive scoate la iveală adevărata miză: o suprastructură birocratică în plus, fără competențe normative, dar cu un președinte cu rang de secretar de stat, un vicepreședinte, un consiliu de coordonare și un aparat întreg de funcționari. Toate acestea în numele eficientizării și modernizării, într-un moment în care guvernul anunță cu gravitate nevoia reducerii cheltuielilor publice.
Dincolo de conținutul discutabil, și traseul legislativ al proiectului a fost greșit: depus inițial la Camera Deputaților, acesta a fost înregistrat greșit, ignorând ordinea constituțională de sesizare a camerelor. Abia după intervenția Consiliului Legislativ, inițiativa a fost transmisă Senatului, care era, în mod corect, prima cameră sesizată.
O inițiativă cu potențial neconstituțional
Pe lângă aspectele de oportunitate și eficiență, propunerea legislativă privind înființarea Institutului Național de Formare în Sectorul Public ridică și serioase semne de întrebare privind constituționalitatea sa. Un precedent extrem de relevant în acest sens este Decizia Curții Constituționale nr. 16/2007, prin care a fost declarată neconstituțională legea de înființare a Autorității Naționale pentru Turism în subordinea Guvernului, adoptată de Parlament.
Curtea a reținut atunci că Parlamentul nu are competența de a înființa, prin lege, autorități sau structuri în subordinea Guvernului. Potrivit art. 117 alin. (2) din Constituție, această prerogativă aparține exclusiv Guvernului, care poate înființa organe de specialitate în subordinea sa doar prin hotărâre, cu avizul Curții de Conturi. În cazul de față, noul Institut urmează să funcționeze în subordinea Cancelariei Prim-ministrului – o structură guvernamentală –, ceea ce plasează legea într-o zonă de conflict constituțional evident, dacă nu este asumată și formalizată prin act normativ guvernamental, conform exigențelor legale.
